Vanzatorul de ziare

Vanzatorul de ziare, sau furnizorul de litere tiparite cum imi place mai nou sa-i spun, m-a intampinat azi cu un ranjet larg din spatele tonetei:
- Ieri, impreuna cu Jurnalul, a aparut cartea aia a lu’ Petrescu despre cele doua nopti: de dragoste si de razboi. Imi amintesc c-am citit-o si eu pentru bac. Saracii copii, chiar zilele astea au probele orale la romana si engleza. Apoi si cu scrisul. Unde mai pui si caldura… Dar, apropo, matale de ce mai arunci banii pe cartea asta? Ce, n-ai dat bacul?
- Tot 11 lei? il intreb eu absent, facand abstractie de discursul sau anterior.
- Pai da, sefu’, ca Marius Tuca nu le-o da de pomana. Tre’ sa castige si el un ban. Plus ca si noi, afiliatii, avem niste guri de hranit p-acasa. Dar ce te ingrijorezi asa de pret, ca pari bine imbracat? Ia zi, pe bune, cati marafeti ai prapadit pe costumul asta pretentios?
- L-am primit cadou. Nu dai si tu cartea, la fel?
- Cadou? Nu cunosc termenul, barosane. Si, ca sa fiu sincer cu tine, pe mine ma fascineaza mai mult trocul: tu scoti bancnota din portofelul tau de piele scumpa si eu, in schimb, iti ofer cheia spre lumea patimasa a lui Gheorghiu…
- Gheorghidiu, vrei sa spui.
- ???
- Personajul… Stefan Gheorghidiu, il chema!
- Cum zici tu. Pana la urma, cumperi sau ce faci?
- Depinde, i-am raspuns eu doar de dragul conversatiei tensionate.
- Uite ce e: mie mi se pare ca te grabesti. N-ai un tramvai, ceva, de prins? Ca, de obicei, te pierzi mai repede in decor. Tine si restul… presupun ca n-ai schimbat. Asa-i?
- Asa-i! Dar, spune-mi: stii ce ma tot framanta de cand am parcurs fugitiv prefata romanului pe care, intr-adevar, l-am citit si eu tot inainte de bac?
- Am un soi de presimtire c-o sa-mi spui…
- … daca Ela Gheorghidiu l-a inselat sau nu pe Stefan! Apropo, nu cumpar cartea, c-am luat-o deja de ieri.