Cum nu-mi place deloc sa scriu despre subiectele cotidiene [apropo: stiati ca familia de Habsburg a redat Castelul Bran circuitului turistic sau ca, inca doua cazuri de gripa cu virusul A/H1N1 au fost depistate in Bucuresti?] si nici despre cele mondene [apropo: ati vazut la ce restaurant a fost botezat Robin, fiul Corinei si al lui Nelu? Cum, care Corina? Cantareata…], aleg de cele mai multe ori sa bat, constant, campii…
Astfel, dis de dimineata, dupa ce am sorbit ultima gura din cafeaua prea amara pe care am dres-o cu cativa stropi de lapte usor alterat si dupa ce am executat constiincios cele trei serii zilnice de cin’zeci si doua de abdomene, am coborat rapid toate cele optzeci si ceva de trepte pana in fata blocului, din dorinta stranie de a evada din confortul propriului apartament [detinut, bineinteles, pe persoana fizica]. Am achizitionat, de la chioscul din colt, volumul lui Fanus Neagu intitulat Ingerul a strigat si aparut in colectia Biblioteca pentru toti, pe care-l ratasem in urma cu cateva saptamani. Am o intelegere secreta cu vanzatorul respectiv de ziare si-mi face rost de anumite carti pe care, din varii motive, nu le achizitionez la momentul aparitiei. Si toate acestea, la un pret special, afisat pe coperta. Pentru a nu bate la ochi, vanzatorul cu pricina imi ofera cartea intr-o punga de hartie, dintr-aceea biodegradabila. Si asta numai dupa ce, in prealabil, cerceteaza cu atentie imprejurimile. Psihologul l-a diagnosticat ca fiind dependent de suspans si i-a prescris o pilula zilnica, pe care a incetat sa si-o administreze deoarece il facea sa vada viata cu alti ochi.
Zilele trecute m-a sunat foarte iritat fiind de faptul ca, rasfoindu-mi insemnarile de pe blog, a regasit atat de multe articole despre Mircea si, totusi, nici unul despre el. Si, pana la urma, cine este Mircea?
Astfel, dis de dimineata, dupa ce am sorbit ultima gura din cafeaua prea amara pe care am dres-o cu cativa stropi de lapte usor alterat si dupa ce am executat constiincios cele trei serii zilnice de cin’zeci si doua de abdomene, am coborat rapid toate cele optzeci si ceva de trepte pana in fata blocului, din dorinta stranie de a evada din confortul propriului apartament [detinut, bineinteles, pe persoana fizica]. Am achizitionat, de la chioscul din colt, volumul lui Fanus Neagu intitulat Ingerul a strigat si aparut in colectia Biblioteca pentru toti, pe care-l ratasem in urma cu cateva saptamani. Am o intelegere secreta cu vanzatorul respectiv de ziare si-mi face rost de anumite carti pe care, din varii motive, nu le achizitionez la momentul aparitiei. Si toate acestea, la un pret special, afisat pe coperta. Pentru a nu bate la ochi, vanzatorul cu pricina imi ofera cartea intr-o punga de hartie, dintr-aceea biodegradabila. Si asta numai dupa ce, in prealabil, cerceteaza cu atentie imprejurimile. Psihologul l-a diagnosticat ca fiind dependent de suspans si i-a prescris o pilula zilnica, pe care a incetat sa si-o administreze deoarece il facea sa vada viata cu alti ochi.
Zilele trecute m-a sunat foarte iritat fiind de faptul ca, rasfoindu-mi insemnarile de pe blog, a regasit atat de multe articole despre Mircea si, totusi, nici unul despre el. Si, pana la urma, cine este Mircea?
No comments:
Post a Comment