Noaptea se arunca deseori flamanda peste Bucuresti. Aer puternic poluat, intuneric greu de patruns si strazi pustii care, parca, nu au ce povesti…
Oamenii, consumatori inraiti de ore scurse in umbra functiilor scrise cu litere de-o schioapa pe carti de vizita, se retrag in spatele usilor inchise si dau buzna la obloane din dorinta de a crea un habitat sigur si intim, dar neaerisit. Ei au uitat sa spuna da micilor placeri nocturne pentru a nu pune in pericol maximizarea eficientei altor nu-stiu-cate ore de consum bolnav si dependent. Si asta, pentru ca marile placeri nu le-au cunoscut vreodata…
Au uitat sa rada cu pofta, au uitat sa se bucure de intamplarile cu adevarat banale, au uitat sa savureze mixul de ciocolata si vanilie al unei inghetate la cornet, au uitat sa-si complimenteze un viitor prieten, au uitat sa investeasca timp in ceva cu adevarat maret, au uitat sa comunice de dragul schimbului continuu de pareri, au uitat sa strige de bucurie, sa alerge prin ploaie, sa viseze cu ochii deschisi, au uitat, pe alocuri, chiar sa fie oameni. Si, in schimb, au invatat [in urma unui program intensiv de reorientare individuala] cum sa devina dealeri autorizati ai fabricii de cenusa: prin arderea deprinderilor exclusiv personale.
Cea de-a doua parte vine acum doar ca si o continuare fireasca a primei. In anticiparea unui nou episod, recitim notitele…
Oamenii, consumatori inraiti de ore scurse in umbra functiilor scrise cu litere de-o schioapa pe carti de vizita, se retrag in spatele usilor inchise si dau buzna la obloane din dorinta de a crea un habitat sigur si intim, dar neaerisit. Ei au uitat sa spuna da micilor placeri nocturne pentru a nu pune in pericol maximizarea eficientei altor nu-stiu-cate ore de consum bolnav si dependent. Si asta, pentru ca marile placeri nu le-au cunoscut vreodata…
Au uitat sa rada cu pofta, au uitat sa se bucure de intamplarile cu adevarat banale, au uitat sa savureze mixul de ciocolata si vanilie al unei inghetate la cornet, au uitat sa-si complimenteze un viitor prieten, au uitat sa investeasca timp in ceva cu adevarat maret, au uitat sa comunice de dragul schimbului continuu de pareri, au uitat sa strige de bucurie, sa alerge prin ploaie, sa viseze cu ochii deschisi, au uitat, pe alocuri, chiar sa fie oameni. Si, in schimb, au invatat [in urma unui program intensiv de reorientare individuala] cum sa devina dealeri autorizati ai fabricii de cenusa: prin arderea deprinderilor exclusiv personale.
Cea de-a doua parte vine acum doar ca si o continuare fireasca a primei. In anticiparea unui nou episod, recitim notitele…
No comments:
Post a Comment