Trasul in teapa nu reprezenta altceva decat o metoda de tortura si executie, in acelasi timp. Pe vremea lui Vlad Tepes, starea de teama creata de utilizarea pe scara larga a acestui obicei, a avut ca principal rezultat diminuarea atacurilor turcesti, precum si a talhariilor.
Trebuie subliniat ca aceasta metoda de tortura nu este, in nici un caz, inventata de catre Vlad Tepes. Astfel, exista marturii conform carora, Stefan cel Mare ar fi folosit trasul in teapa inaintea lui Vlad. De asemenea, chiar si Regele Frantei, Ludovic al XI-lea, folosea adesea inedita pedeaspa [inainte de 1483 cand, de altfel, a incetat sa mai fie rege]. Contrar parerii destul de raspandite ca acest supliciu ar fi de origine turceasca sau asiatica, trasul in teapa se pare ca a fost un obicei germanic.
Dar sa detaliem putin metoda in sine: initial se pregatea un tarus, mai lung decat statura victimei, cu varful ascutit ca un cui si uns cu seu [ca sa alunece, nu?]. Apoi, condamnatul era culcat la pamant, cu bratele legate la spate, pentru a i se infige respectiva teapa , unde altundeva decat in… fund. Celalalt capat al tepei era batut cu un ciocan de lemn, dar cu bagare de seama pentru a nu strapunge organele care puteau provoca moartea imediata: ficatul si inima. Victima rastignita in chinuri cumplite murea, astfel, incet. De suferinta, de sete, de foame sau de atacul corbilor atrasi de miros.
N-am scris acest articol ca sa ma intreb la final cum ar fi sa-l inlocuiesc in titlu pe Tepes cu Basescu. Din contra: l-am scris doar pentru a ne aminti cum au reusit inaintasii nostri sa restaureze ordinea intr-o tara, adesea, atat de dezordonata…
Trebuie subliniat ca aceasta metoda de tortura nu este, in nici un caz, inventata de catre Vlad Tepes. Astfel, exista marturii conform carora, Stefan cel Mare ar fi folosit trasul in teapa inaintea lui Vlad. De asemenea, chiar si Regele Frantei, Ludovic al XI-lea, folosea adesea inedita pedeaspa [inainte de 1483 cand, de altfel, a incetat sa mai fie rege]. Contrar parerii destul de raspandite ca acest supliciu ar fi de origine turceasca sau asiatica, trasul in teapa se pare ca a fost un obicei germanic.
Dar sa detaliem putin metoda in sine: initial se pregatea un tarus, mai lung decat statura victimei, cu varful ascutit ca un cui si uns cu seu [ca sa alunece, nu?]. Apoi, condamnatul era culcat la pamant, cu bratele legate la spate, pentru a i se infige respectiva teapa , unde altundeva decat in… fund. Celalalt capat al tepei era batut cu un ciocan de lemn, dar cu bagare de seama pentru a nu strapunge organele care puteau provoca moartea imediata: ficatul si inima. Victima rastignita in chinuri cumplite murea, astfel, incet. De suferinta, de sete, de foame sau de atacul corbilor atrasi de miros.
N-am scris acest articol ca sa ma intreb la final cum ar fi sa-l inlocuiesc in titlu pe Tepes cu Basescu. Din contra: l-am scris doar pentru a ne aminti cum au reusit inaintasii nostri sa restaureze ordinea intr-o tara, adesea, atat de dezordonata…
No comments:
Post a Comment