EL si EA

Pe o banca, intr-un parc, mi-am imaginat o scurta conversatie contradictorie. Intre EA si EL. Sau poate am auzit-o intr-un autobuz mergand spre nicaieri? Sau am citit-o in vreo fituica primita absolut gratis si intamplator in timp ce asteptam cu nerabdare culoarea verde a semaforului? Oricum:

[EA]: Obisnuiai sa-mi spui mereu cat de mult ma iubesti si cat de fericit esti alaturi de mine. Acum…
[EL]: Poate ca nu-ti mai spun chiar atat de des ca te iubesc dar tu stii asta. O simti. Si, fii sincera! Nici tu nu-mi mai spui la fel de des ca la inceput.
[EA]: In prima luna imi faceai cadouri fara vreo ocazie speciala…
[EL]: Este adevarat ca nu-ti mai fac atat de multe cadouri. Dar e mai bine asa, nu? Oricum, niciodata nu-ti placea ce-ti daruiam. Si te chinuiai sa gasesti diverse scuze: „nu pot purta bluza asta pentru ca o colega a mea are una la fel” sau „nu ma pot da cu parfumul de la tine, pentru ca ma face sa stranut”…
[EA]: Si-mi zici atat de des ca esti prea tanar sa devii tata…
[EL]: Chiar daca mai spun, uneori in stanga iar alteori in dreapta, ca nu vreau un copil, as plange de emotie daca mi-ai spune ca ai ramas insarcinata. Si, stii bine, ti-as face toate poftele.
[EA]: Atunci, cand ziua mea coincide cu intalnirea pe care ai stabilit-o cu prietenii tai, de ce ii alegi pe ei?
[EL]: Trebuie sa recunosti: intalnirile mele cu prietenii sunt mult mai rare decat iesirile tale cu prietenele la shopping.
[EA]: Si cand am o discutie aprinsa cu mama ta, ei ii dai dreptate mereu…
[EL]: Este adevarat ca ii dau dreptate mamei, dar fac asta doar ca sa nu ma mai bata la cap zile intregi dupa aceea.
[EA]: Deci, ma iubesti?
[EL]: Mai mult ca oricand!