Privesc spre cerul trist, cum lacrimeaza-ntruna
Si soarele parc-a mai atipit si s-a trezit si luna;
Vad stele ce clipesc timid, pe un covor intunecat
Si norii grei alearga iar, spre un etern indepartat;
Copacii-nfrigurati se-ntind doar dupa primul fulg de nea
Si ploaia mai scapa un strop fugar, oprindu-se apoi si ea;
Doar intunericul domneste pe strada de ieri, pe-nserat, pustie
Si linistea din cer lasata improasca-n zare iasomie.
Si in decorul atent creat sa-ti impresionez privirea,
Cu buze reci te-am sarutat, sorbindu-ti iar iubirea.
No comments:
Post a Comment