Pe-aici cand ploua, ploua indesat,
Nu tine ca la noi un ceas ori doua.
Ca ziua ploua, ploua pe-nserat,
Si cand se crapa iar de ziua, - ploua.
Vremea mohorata de azi m-a dus, de cateva ori, cu gandul la versurile lui Toparceanu. Si daca trupul imi este prizonier la birou, in fata unui monitor cenusiu, langa o fereastra intre deschisa prin care se aud picaturile de ploaie cazand cu tristete, mi-am ingaduit sa cutreier cu gandul, pentru cateva momente, prin locuri minunate. Pe care le stiu atat de insorite, atat de vesele…
M-am oprit pentru o clipa in Atena, pe strada Adrianou, la o taverna tipica si m-am asezat la masa care-mi ingaduie sa privesc tacut spre Acropole. Ospatarul mi-a adus, neintarziat, o carafa cu vin rosu din care am sorbit usor in asteptarea salatei grecesti, a frigaruilor din piept de pui si a sosului tzatziki. In dreapta mea, un localnic imi recomanda si un pahar cu uzo. Efxari'sto po'li…
Apoi, m-am regasit pe strazile din Barcelona, plecand grabit din Piata Catalonia pe Rambla si dorindu-mi doar sa ajung la un restaurant din Port Vell, unde se serveste o paella extraordinara cu fructe de mare. Caut o masa mai retrasa, de unde pot contempla marea si-mi torn un prim pahar cu sangria rece. Este atat de cald…
In loc de desert, savurez o plimbare pe stradutele inguste din cartierul Montmartre. Le zambesc pictorilor care impanzesc drumurile in panta si ma odihnesc la o mica braserie din spatele bazilicii Sacre Coeur: cu peretii acoperiti de tablouri si fotografii vechi, cu muzica jazz pe fundal, cu meniul scris de proprietar pe o tablita. Ma incumet la niste tarte de somon si un pahar de vin recomandat special de un fermecator garcon…
Si, intr-un tarziu, revin in Bucuresti. Aproape s-a innoptat. Acum nu mai ploua.
Nu tine ca la noi un ceas ori doua.
Ca ziua ploua, ploua pe-nserat,
Si cand se crapa iar de ziua, - ploua.
Vremea mohorata de azi m-a dus, de cateva ori, cu gandul la versurile lui Toparceanu. Si daca trupul imi este prizonier la birou, in fata unui monitor cenusiu, langa o fereastra intre deschisa prin care se aud picaturile de ploaie cazand cu tristete, mi-am ingaduit sa cutreier cu gandul, pentru cateva momente, prin locuri minunate. Pe care le stiu atat de insorite, atat de vesele…
M-am oprit pentru o clipa in Atena, pe strada Adrianou, la o taverna tipica si m-am asezat la masa care-mi ingaduie sa privesc tacut spre Acropole. Ospatarul mi-a adus, neintarziat, o carafa cu vin rosu din care am sorbit usor in asteptarea salatei grecesti, a frigaruilor din piept de pui si a sosului tzatziki. In dreapta mea, un localnic imi recomanda si un pahar cu uzo. Efxari'sto po'li…
Apoi, m-am regasit pe strazile din Barcelona, plecand grabit din Piata Catalonia pe Rambla si dorindu-mi doar sa ajung la un restaurant din Port Vell, unde se serveste o paella extraordinara cu fructe de mare. Caut o masa mai retrasa, de unde pot contempla marea si-mi torn un prim pahar cu sangria rece. Este atat de cald…
In loc de desert, savurez o plimbare pe stradutele inguste din cartierul Montmartre. Le zambesc pictorilor care impanzesc drumurile in panta si ma odihnesc la o mica braserie din spatele bazilicii Sacre Coeur: cu peretii acoperiti de tablouri si fotografii vechi, cu muzica jazz pe fundal, cu meniul scris de proprietar pe o tablita. Ma incumet la niste tarte de somon si un pahar de vin recomandat special de un fermecator garcon…
Si, intr-un tarziu, revin in Bucuresti. Aproape s-a innoptat. Acum nu mai ploua.
No comments:
Post a Comment