Tacerea domina intreaga incapere. Incerc sa fiu primul care sparge gheata si, dupa ce arunc cuburile in pahar, torn si doua degete de whiskey. Made in Canada…
Port o conversatie de scurt metraj cu un domn bine trecut de varsta a doua, care imi recita obsesiv pasaje din cartea de istorie presarate cu bancuri rasuflat de obscene. Fac economie de cuvinte convins ca actuala criza mondiala se va resimti, cu siguranta, si in literatura. Tre’ sa pun ceva deoparte…
In coltul opus al camerei, pe canapeaua inflorata de velur, cateva doamne discuta aprins vestimentatia deloc inspirata a unei prezentatoare tv. Imi atrage atentia o tanara erotica cu zambet senzual si privire iscoditoare. Zambesc si eu…
Realizez stupefiat ca m-am lasat dus de val spre jumatatea sticlei de licoare canadiana si ca, domnisoara simpatica nu-i altcineva decat scumpa mea consoarta. Fidel ca intotdeauna…
Servim masa. Din farfurii cochete dispar alimente preparate cu grija pe fondul strunelor de acordeon al unui slagar de demult purtat pe valuri cu barca. Am rau de mare…
Vomit inevitabil trei chiftelute garnisite cu salata verde, castraveciori si cateva masline culese asta vara de niste co-nationali fugiti la munca in Spania. Si asta doar ca sa nu incurajez migratia fortei de munca. Sustin economia patriei…
Intors de la locul de vomitat, remarc ca a inceput si meciul: joaca ai nostri cu ai lor. Se comenteaza aprins [tot pe canapeaua inflorata din velur mentionata anterior] gestul extrem al unei microbiste care si-a dezvelit pieptul in semn de multumire pentru lovitura de pedeapsa obtinuta de echipa favorita. S-a decis ca o va executa arbitrul, fapt care a deranjat-o teribil pe tanti Mimi. In semn de protest si-a dezvelit si ea pieptul…
Port o conversatie de scurt metraj cu un domn bine trecut de varsta a doua, care imi recita obsesiv pasaje din cartea de istorie presarate cu bancuri rasuflat de obscene. Fac economie de cuvinte convins ca actuala criza mondiala se va resimti, cu siguranta, si in literatura. Tre’ sa pun ceva deoparte…
In coltul opus al camerei, pe canapeaua inflorata de velur, cateva doamne discuta aprins vestimentatia deloc inspirata a unei prezentatoare tv. Imi atrage atentia o tanara erotica cu zambet senzual si privire iscoditoare. Zambesc si eu…
Realizez stupefiat ca m-am lasat dus de val spre jumatatea sticlei de licoare canadiana si ca, domnisoara simpatica nu-i altcineva decat scumpa mea consoarta. Fidel ca intotdeauna…
Servim masa. Din farfurii cochete dispar alimente preparate cu grija pe fondul strunelor de acordeon al unui slagar de demult purtat pe valuri cu barca. Am rau de mare…
Vomit inevitabil trei chiftelute garnisite cu salata verde, castraveciori si cateva masline culese asta vara de niste co-nationali fugiti la munca in Spania. Si asta doar ca sa nu incurajez migratia fortei de munca. Sustin economia patriei…
Intors de la locul de vomitat, remarc ca a inceput si meciul: joaca ai nostri cu ai lor. Se comenteaza aprins [tot pe canapeaua inflorata din velur mentionata anterior] gestul extrem al unei microbiste care si-a dezvelit pieptul in semn de multumire pentru lovitura de pedeapsa obtinuta de echipa favorita. S-a decis ca o va executa arbitrul, fapt care a deranjat-o teribil pe tanti Mimi. In semn de protest si-a dezvelit si ea pieptul…
Scumpa mea consoarta a decis sa plecam acasa, inainte ca lucrurile sa degenereze. Pe drum, mi-am amintit ca am uitat sa ma imbat. La naiba…
No comments:
Post a Comment